Dormitul împreună cu copilul are susținători și oponenți fervenți. Indiferent de alegere, dacă pui bebelușul în camera lui, dacă îi pui pătuțul în dormitorul tău sau dacă iei bebelușul în patul vostru, acest lucru va avea consecințe pentru alte zone ale familiei tale și nu doar asupra vieții de familie. Înainte de a lua decizia „singur sau împreună”, citește despre lucrurile care merită cunoscute sau luate în considerare.
Ceea ce au în comun multe cazuri de dormit cu copilul este oboseala mamei. Trezitul pentru copil peste noapte este obositor, să îl iei din pat, să îl hrănești, să îl pui înapoi, să îl adormi, să te întorci în patul tău și după câteva ore să o iei de la capăt - trezit, luat, hrănit... De aceea, multe mame pun preț pe confortul dormitului cu copilul. Atunci este mai ușor, trebuie doar să îți scoți sânul și să hrănești copilul sau să îi dai biberonul. Este important și momentul reacției - când doarme cu mama, copilul nu trebuie să plângă tare ca să o trezească din altă cameră, trebuie doar să se miște, să scâncească un pic și poate fi sigur că i se va astâmpăra foamea.
Dar siguranța dormitului cu copilul este o problemă controversată. Pe de o parte, susținătorii citează rezultatele unor studii care arată că în țările unde părinții dorm de obicei în același pat cu copilul, cum ar fi Japonia, rata sindromului de moarte subită a sugarului este mai redusă; ei menționează de asemenea posibilitatea reacției imediate la înecare sau la trezirea bruscă a copilului.
Pe de altă parte, oponenții vorbesc despre pericolul pentru copil reprezentat chiar de părinți, atunci când dorm împreună cu el în același pat. O opinie foarte spectaculoasă despre această problemă a fost prezentată în campania din Milwaukee, SUA, unde a fost așezat un satâr lângă un copil, iar explicația era „Când copilul doarme cu tine, poate fi la fel de periculos”.
Chiar dacă această campanie exagerează mult, există aici două lucruri incontestabile. În primul rând este problema aranjamentului spațiului care asigură siguranța copilului în patul părinților. Astfel, pentru a minimiza riscul căderii copilului din pat, copilul poate fi așezat la perete sau între părinți. Mai mult, pentru a evita riscul de sufocare, se recomandă o saltea tare și un așternut fără pilote groase sau fără multe perne moi. O altă problemă incontestabilă de siguranță este că există unele situații descrise mai jos în care nu trebuie să dormiți cu copilul.
Nu trebuie să dormiți în același pat cu copilul dacă cel puțin unul din părinți:
ia somnifere;
ia medicamente psihotrope;
fumează;
suferă de obezitate;
doarme agitat;
a consumat alcool;
a consumat droguri.
În trecut, un argument atrăgător împotriva dormitului împreună era că în patul părinților condițiile nu sunt igienice pentru copil. În prezent, în vremurile îngrijirii în stil cangur, cu pielea lipită de a copilului, presiunea de a-i da copilul mamei imediat ce se poate și de a-l lăsa cu mama, adesea în același pat, în timpul internării în spital, acest argument și-a pierdut forța.
În prezent, argumentele în favoarea dormitului împreună din partea grupului „mai aproape de natură” sunt invocate de părinții ecologiști sau de adepții filozofiei creșterii copilului pe bază de atașament (attachment parenting). Aceștia subliniază faptul că omul este singurul mamifer care nu doarme cu puii și că acesta este un comportament secundar dezvoltat în paralel cu civilizația. Ei spun că copilul, simțind apropierea fizică și mirosul părinților, adoarme mai repede, iar când se simte în siguranță, doarme mai liniștit.
Există unele păreri conform cărora dormitul împrună duce la o dependență nesănătoasă a copilului de părinți, la trezirea noaptea pentru mâncare și la tulburări de somn, iar deprinderea somnului singur în patul său este un pas important către viața de adult, chiar înainte de a învăța să stea pe oliță.
Este evident că bebelușii au nevoie de părinți, în sensul de a-i avea alături și de a se ghemui lângă ei. Atunci se simt în siguranță. Satisfacerea acestor nevoi, în special a nevoii de siguranță, pregătește copilul pentru viitor, îi dă încredere în lume, o încredere bazată pe convingerea că nevoile sale sunt importante și vor fi satisfăcute. Desigur, dormitul cu copilul nu este singura situație care ajută copilul să dezvolte un sentiment de siguranță; la fel de importantă este prezența lângă copil în timpul zilei, când are nevoie, când este trist, când se lovește, când semnalează nevoia de apropiere și de tandrețe. Totuși, o problemă importantă care poate slăbi această convingere este în special să învețe să doarmă în patul său. De aceea, nu trebuie să vă gândiți că a învăța copilul să doarmă în patul său este primul pas către viața de adult, fiindcă este mult prea devreme pentru asta, și că trebuie să aveți grijă ca schimbarea să fie constantă, dar mai ales delicată. De aceea, nu recomandăm metodele bazate pe faptul că copilul se calmează singur. Poate că sunt eficiente - copilul care plânge și obosește până la urmă va tăcea și va adormi. Însă va face oare asta din cauza mândriei că se comportă ca un om mare sau de teamă că este singur, micuț, părăsit, iar lumea nu reacționează la nevoile sale?
Să revenim la dilema dacă trebuie sau nu să dormim cu copilul. Propunem să începem cu întrebarea dacă toți doriți asta. Dacă nu, dacă unuia din părinți îi este prea teamă, dacă ține prea mult la confort sau la intimitate, este mai bine să nu aduceți copilul în patul vostru.
Nu puteți permite ca această problemă să devină punctul de plecare pentru certuri și pentru erodarea relației voastre ca parteneri. Discutați despre asta. Analizați soluțiile posibile, iar cea bună este cea asupra căreia sunteți de acord amândoi. Poate veți hotărî să puneți în dormitor pătuțul copilului și un fotoliu confortabil pentru alăptat. Poate soluția e să se mute tatăl pe o canapea, iar mama să meargă la el după ce adoarme copilul. Este relația voastră și decizia voastră, asigurați-vă că soluția vă convine amândurora.
Cuplurile care au decis să aibă un pat familial se întreabă adesea cât timp trebuie să doarmă alături de copil. Și în acest caz, răspunsul este cât timp acceptați și în special cât timp acceptă copilul. Adevărul este că e mai ușor să muți un copil mai mic în pătuțul său; unul mai mare poate protesta, poate reveni în patul părinților și cere, iar cei care se opun dormitului împreună cu copilul au de multe ori dreptate când spun că e greu să fii „mutat” din patul părinților. Deci copilul trebuie încurajat către acest pas și nu puteți trece cu vederea momentul când e gata pentru asta. Lăsați copilul să se obișnuiască cu patul lui, explicați-i că acum e copil mare, puneți-l în pat ziua și în timp ce stă acolo citiți-i cărți, mângâiați-l sau cântați-i. Poate să vină ziua în care copilul va alege propriul pat pentru un pui de somn în timpul zilei și, în cele din urmă, își va lua pilota și se va muta acolo de tot. Uneori, copilul poate fi gata primul, dar mama nu este încă gata să îl lase să plece. Atunci trebuie să dea dovadă de maturitate părintească și să lase copilul să doarmă singur, lăudându-l și fiind foarte mândră de acest pas.
În încheiere, am dori să subliniem că nu există articole științifice care să confirme că legătura dintre părinți și copilul care doarme cu ei este mai puternică decât cea între părinți și un copil care doarme în pătuțul său, în camera sa. Iar aici, oponenții dormitului împreună cu copilul au dreptate când spun că există multe moduri de a întări relația cu copilul, multe ocazii de a ține copilul, de a-l liniști și de a-l iubi și că nu este neapărată nevoie să dormiți cu el.
Cei mai mulți oameni vor fi de acord cu afirmația că, înainte de a ajunge la vârsta de grădiniță, cel mai bine pentru copii este să stea acasă cu mama și tata. Cu toate acestea, nu toți părinții pot și doresc ...
Divorțul este cel mai dureros atunci când persoanele care divorțează nu sunt doar soți, dar sunt și părinți. Este imposibil să gestionezi lucrurile fără a afecta deloc copilul. Cu toate acestea, împreună puteți ...
Abia ai născut. Te uiți în oglindă și vezi colăcei de grăsime pe șolduri, mușchii slăbiți ai stomacului și vergeturi. Este normal, pentru că cele nouă luni de sarcină modifică trupul femeii.
