Cei mai mulți sunt de părere că până la vârsta la care copilul poate merge la grădiniță, cel mai bine pentru el e să stea acasă cu mama și tata. Cu toate acestea, nu toți părinții pot și doresc să aștepte trei ani înainte de a reveni la serviciu. Cui trebuie să îi încredințezi îngrijirea copilului? Află care sunt beneficiile și avantajele celor trei tipuri de îngrijire.
Situația de pe piața muncii nu este ușoară pentru femeile tinere. Acestea nu sunt angajate cu ușurință, potențialii angajatori sunt de multe ori îngrijorați că vor pierde angajata din cauza maternității. Mamele bebelușilor știu că, cu cât se întorc mai repede la serviciu du pă naștere, cu atât mai bine - orice absență mai lungă le amenință jobul. Iar aspectul pur financiare este de asemenea important, deoarece un singur salariu în familie este insuficient. De aceea, părinții se confruntă cu decizia dureroasă și dificilă de a lăsa copilul în grija altcuiva cea mai mare parte din zi.
Trei din cele mai populare forme de îngrijire a copilului înainte de grădiniță sunt: creșa, bona sau cineva din familia cea mai apropiată, de obicei bunicii.
Înainte de a lua decizia, ar trebui să iei în considerare toate argumentele pro și contra, deoarece fiecare opțiune are neajunsuri și avantaje.
Dacă banii nu sunt o problemă în familie, puteți trece peste acest aspect. Totuși, dacă abia vă descurcați de la o lună la alta, poate fi unul din factorii importanți de luat în calcul.
O bonă este cu siguranță cea mai costisitoare formă de îngrijire Salariul bonei depinde de mulți factori: programul de lucru, salariul mediu într-o anumită regiune a țării, cât de satisfăcătoare este activitatea ei, experiența
Creșa reprezită un cost mediu. Costul mediu în Regatul Unit este de aproximativ 230 de lire pe săptămână.
Cu bunicii este de la caz la caz. Mai demult, nimeni nici nu se gândea măcar să plătească o bunică pentru a vedea de nepoți. Acum totul depinde de aranjamentele între bunicii și părinții copilului. Uneori, părinții copilului se simt mai bine dacă își pot exprima recunoștința financiar sau doresc să rămână „șefi”. Dacă plătesc, pot și să aibă pretenții. Totuși, de obicei ajutorul bunicilor nu costă nimic, iar acesta este unul dintre motivele pentru care familiile sunt atât de dispuse să îl aleagă.
Nu toate aceste forme de îngrijire sunt disponibile cu ușurință, din diferite motive.
Numărul de locuri la creșă este limitat. De aceea, copilul tău ar putea să nu fie primit.
Disponibilitatea bunicilor poate fi o problemă din diferite motive. Nu orice persoană în vârstă poate fi în stare să vadă de un copil mic câteva ore pe zi. Pe de altă parte, bunicii sunt de multe ori încă activi profesional, au treburile lor și ar fi bucuroși să vadă de nepot sâmbăta, dar nu zilnic. Și mai e ceva: bunicii pot trăi în altă parte a țării sau chiar a lumii și nu te pot ajuta chiar dacă ar vrea.
Bona este o formă de îngrijire ușor de găsit, mai ales în orașele mari. Acolo se pot găsi chiar agenții de bone, care te vor ajuta să găsești o persoană potrivită.
Un copil foarte mic este prea mic pentru creșă. De asemenea, multe lucruri depid de caracterul și temperamentul copilului.
Cu cât copilul este mai mic, cu atât mai mult ar nevoie de un contact apropiat, tandru cu o persoană care să îi acorde întreaga atenție. De aceea, o instituție ca creșa nu este potrivită pentru un copil mic. Chiar dacă este dificil financiar, poate poți găsi o bonă sau îi poți cere bunicii să aibă grijă de copil și să îl dai mai târziu la creșă.
Copiii deschiși, prietenoși, flexibili au șanse mai mari să se adapteze la creșă. Dar, dacă copilul este timid, dacă nu îi plac noutățile, ar putea să nu accepte să rămână la creșă. În astfel de cazuri, o bunică îndrăgită sau o bonă caldă îi vor asigura o îngrijire mai bună și, împreună cu părinții, îl vor ajuta să își găsească drumul în lume.
Copiii mici se îmbolnăvesc des. Ce tip de îngrjire trebuie aleasă pentru copiii cu imunitate scăzută?
Mama nu își poate lua întotdeauna concediu pentru bolile copilului. Iar copilul bolnav nu poate fi dus la creșă, pentru binele său și pentru siguranța celorlalți copii. Deci, dacă copilul se îmbolnăvește des, creșa nu este o soluție bună, dacă nu există o bunică disponibilă, care să stea cu copilul când este bolnav.
Trebuie să ai în vedere faptul că chiar și un copil sănătos se va îmbolnăvi mai des în contact cu ceilalți copii de la creșă. Deci, dacă nu ești gata să îți iei concediu, este mai bine să ai în vedere o bonă chiar de la început, deoarece îți va sta la dispoziție și va fi gata să vadă de copil chiar și când acesta e bolnav.
Vrem ca în lipsa noastră copilul să se simtă cât mai bine. La ce ne putem aștepta?
O creșă este o instituție supusă unor limitări, de exemplu din cauza numărului de îngrijitoare. Nu te poți aștepta să îi acorde cineva copilului tău întreaga atenție, toată ziua. Unele lucruri se fac la comanda și conform unui ritm prestabilit, care nu se potrivește întotdeauna cu ritmul copilului tău. De asemenea, nu te aștepta la niciun meniu special; din cauza numărului de copii din creșă, noi suntem cei care trebuie să ne conformăm regulilor.
Dacă angajăm o bonă, ne putem impune cerințele. Este bine să ne comunicăm clar de la început cerințele și așteptările. Câți părinți, atâtea idei despre creșterea copiilor, de aceea este bine să informezi chiar de la început că nu dorești să i se dea copilului o suzetă. Dacă nu ești mulțumită de o anumită bonă, poți căuta alta. În schimb, nu poți căuta altă îngrijitoare la creșă sau altă bunică, deci opțiunile în aceste cazuri sunt mai limitate.
Cu bunica este de la caz la caz. Totul depinde de relațiile dintre voi, de genul de persoană, de diferența între opiniile voastre despre creșterea copiilor. Bunicile au de obicei idei fixe despre asta și poate fi greu să le explici că după părerea ta bomboana aceea poate face rău. De asemenea, este mai greu să ceri ceva când nu plătești îngrijirea respectivă. E o problemă delicată, deci dacă aveți divergențe mari, trebuie să te gândești bine dacă bunica este într-adevăr cea mai bună opțiune.
În absența noastră, vrem pentru copil o îngrijire tandră și profesională. Asta e o problemă foarte complexă.
Incontestabil, instituțiile de tipul creșelor sunt competente, deși nu sunt toate la fel, iar înainte de a înscrie copilul undeva, trebuie să verifici cu atenție. Întreabă la un loc de joacă, umblă prin zonă, vorbește cu părinții care ies. Poate poți vedea de afară un loc de joacă al creșei? Vezi cum sunt tratați copiii acolo.
O bonă va încerca să dea cât mai bine la interviu și este greu să afli prea multe despre oricine într-un timp atât de scurt. Merită să colaborezi cu o agenție pentru bone care va face o selecție preliminară, va verifica referințele etc. Poți întreba și prieteni sau cunoștințe. Poate copilul cuiva merge la grădiniță și bona lui caută de lucru? Poate întâlnești pe cineva de genu acesta la un loc de joaca? Apoi poți vedea personal dacă îți place cum are grijă de copii.
Din punctul acesta de vedere, bunica este cea mai bună opțiune. A crescut-o pe mama sau l-a crescut pe tatăl copilului tău, sigur asta este cea mai bună recomandare. Își iubește nepotul, iar din toate vitaminele, vitamina I este cea de care orice copil are cea mai mare nevoie.
Selectarea îngrijirii potrivite pentru copilul tău este o treabă grea. Trebuie să ai în vedere toate aspectele. De acum, copilul tău va sta cu alții, trebuie să fii sigură că e în siguranță, calm și fericit. Nu lăsa o astfel de decizie pentru ultimul moment. Copilu are nevoie și de timp să se obișnuiască cu o situație nouă. Nu poți să te întâlnești cu candidatele pentru bonă i să angajezi una în aceeași zi, iar a doua zi să o lași cu copilul nouă ore. Un copil mic este o ființă foarte emotivă și imprevizibilă, trebuie să se obișnuiască încet cu o situație nouă. Uneori, un tip de îngrijire nu merge, deci e mai bine să ai timp pentru eventuale schimbări.
Nu uitați, copilul trebuie pregătit treptat pentru despărțirea de mama sa. La 7-8 luni apar primele semne ale așa-numitei anxietăți de separare, care pot avea diferite intensități și se pot manifesta în diferite momente până în al doilea an de viață. Deci, dacă separarea implică un copil de vârsta respectivă, trebuie abordată cu foarte mare atenție.
Este bine ca mama să înceapă să pregătească copilul pentru absențele ei îndelungate cu suficient timp înainte de a se despărți de copil pentru mai mult timp. Dacă copilul este mic, de câteva luni, de obicei se obișnuiește ușor cu absența mamei. Iar când copilul are șapte luni sau mai mult, poți începe să te joci cucu-bau!, apoi să ieși câteva minute, apoi la o scurtă plimbare sau la cumpărături rapide. Scopul este de a obișnui treptat copilul cu absențele tale.
Nu dispărea niciodată în așa fel încât copilul să nu observe că ai plecat. Trebuie să îi spui întotdeauna copilului că mama pleacă și se va întoarce repede. Nu trebuie să îi spui când, fiindcă copiii mici nu au noțiunea timpului. Acest comportament îi dă copilului un sentiment de securitate și conștientizare că mama se va întoarce, așa cum a spus. Copiii se tem că atunci când mama pleacă, dispare pentru totdeauna. Când îi spui că pleci și nu dispari brusc, îi va fi mai ușor să se obișnuiască cu situația și se va calma mai rapid. De asemenea, mama trebuie să fie sigură că este momentul pentru despărțirea în acest mod. Când copilul simte că ea este nesigură, despărțirea va fi mai grea. Mama trebuie să aibă grijă să nu manifeste nesiguranță sau nervozitate.
Desigur, momentul despărțirii nu este ușor nici pentru mamă, nici pentru copil. Totuși, este necesar pentru ambele părți. Pentru mamă - pentru o stare psihologică bună (ca să nu mai vorbim de necesitățile financiare); iar copilul va dobândi mai multă independență și încredere în sine dacă nu este tot timpul cu mama. Deci nu vă temeți de despărțiri, dar gândiți-vă bine la ele și efectuați-le inteligent.
Fiecare schimbare este o provocare, iar sosirea unui membru nou în familie, cu multe pretenții este o schimbare de 180 de grade. Da, este mai greu decât te-ai așteptat. Da, nu este ca în visele tale. Da, este ușor să ...
Abia ai născut. Te uiți în oglindă și vezi colăcei de grăsime pe șolduri, mușchii slăbiți ai stomacului și vergeturi. Este normal, pentru că cele nouă luni de sarcină modifică trupul femeii.
Dormitul cu bebelușii are susținătorii și oponenții săi fervenți. Indiferent de alegere, dacă pui bebelușul în camera lui, dacă îi pui pătuțul în dormitorul tău sau dacă iei bebelușul în patul vostru, acest ...
