Divorțul este cel mai dureros când cei care divorțează nu sunt doar soț și soție, ci și părinți. Este imposibil să gestionezi lucrurile fără a afecta deloc copilul. Totuși, împreună puteți face tot posibilul pentru a-i diminua cât mai mult pierderile emoționale.
În afară de decesul cuiva apropiat, divorțul este una din situațiile cele mai stresante din viața de adult.. Este adesea legat de un sentiment de pierdere, eșec și tristețe. Copiii sunt de asemenea foarte afectați de divorțul părinților. În momentul respectiv, este necesară o concentrare deosebită asupra emoțiilor lor și trebuie ajutați să treacă de perioada dificilă pentru toată lumea.
Pentru un copil mic, familia este întreaga lume. Aceasta îi dă un sentiment de securitate, echilibru și apartenență. Chiar și în privința lucrurilor mărunte, copiii preferă ca totul să meargă conform unui plan prestabilit; le plac o anumită rutină și anumite ritualuri zilnice: mama îmi dă cereale, apoi tata îmi face baie, mama îmi cântă un cântec de leagăn, iar tata întotdeauna îmi citește. Iar divorțul este în primul rând o schimbare. De obicei, tot ce știa copilul până atunci și toate cele cu care era obișnuit se dau peste cap. Chiar și adulții abordează cu teamă situațiile noi, deci nu ne putem aștepta ca un copil să le accepte cu calm. Pentru a-i fi mai ușor, trebuie urmate câteva sfaturi.
În primul rând, înainte de a-i spune copilului despre divorț, pregătește-te bine pentru discuția respectivă. Este esențial să încercați să vă puneți de acord privin toate detaliile vieții pe viitor. Dacă se poate, discutați din timp toate aspectele îngrijirii copilului: cu cine va sta, cât de des își va vedea celălalt părinte, unde va locui celălalt părinte etc. Dacă până acum copilul era pus la culcare de tată, iar acesta pleacă de acasă, copilul ar putea întreba daca tata vine seara. Dacă mama îl ducea la grădiniță, iar acum urmează să stea cu tata, ar putea întreba dacă tot mama îl duce. Trebuie să știți răspunsurile la întrebările despre viața de zi cu zi a copilului, de exemplu: acum tata o să te ducă la grădiniță, dar mama o să te ia în fiecare zi. Copilul are nevoie de un semnal clar că nu e sfârșitul lumii, că părinții știu ce fac și că, deși sunt schimbări în viață, nu înseamnă că totul se prăbușește. Viața lui își va păstra modelul și ordinea, deși puțin diferite la început, iar părintele care nu locuiește cu copilul nu va dispărea și va fi prezent în continuare în viața acestuia.
Când ați luat o decizie ireversibilă și v-ați hotărât să divorțați, trebuie să discutați despre asta cu copilul. Discuția va fi desigur diferită în funcție de vârsta copilului, dar nu îl privați de orice informație. Nu vă așteptați ca problema să se rezolve de la sine, ca el să știe singur că unul din părinți pleacă de acasă, nu îl mințiți că „tati trebuie să plece o vreme”. Copilul este membru al familiei și, deși nu a fost decizia lui, are dreptul să știe ce se întâmplă. Ar fi perfect ca părinții să discute cu copilul împreună. Dacă nu este posibil, atunci trebuie să o facă părintele care este mai apropiat emoțional de copil și petrece zilnic mai mult timp cu el. Alegeți momentul și locul potrivit pentru discuție. Aveți grijă ca toți participanții la discuție să aibă timp pentru asta, să fie calmi și concentrați. Dacă trebuie să plecați repede la serviciu într-un minut, dacă copilul urmează să meargă la medic sau la petrecerea de ziua unui prieten, categoric nu este un moment bun să discutați despre divorț.
Evident, discuția va arăta diferit în funcție de vârsta copilului. Cu siguranță, nu trebuie să intrați în detalii despre motivul divorțului și categoric subiectul principal nu trebuie să fie cine e de vină. Ambii părinți sunt o parte a copilului, denigrarea unuia din ei afectează identitatea copilului. Acesta are nevoie de voi amândoi, iar nemulțumirile voastre reciproce nu trebuie să facă obiectul discuției. Informațiile pe care i le dați trebuie să fie precise, concise și adecvate vârstei sale. E posibil să fie suficient să îi spuneți că părinții se despart fiindcă nu se pot înțelege și că, deși au încercat, n-a mers. Acum est cel mai important să asigurați copilul că părinții se despart unul de altul, nu de el, că nu vor mai fi soț și soție, dar vor fi tot Mama și Tata. Legătura de dragoste dintre copii și părinți este extraordinară și nu se sfârșește niciodată, cu siguranță nu va fi afectată de o neînțelegere. În timpul acestei discuții încercați să informați copilul despre detaliile schimbărilor care vor avea loc în viața sa, când unul dintre părinți pleacă de acasă.
Copiii pot reacționa la această situație în moduri diferite. Unii pot fi triști, alții nefiresc de veseli și emoționați. Se pot revolta, punând la încercare răbdarea părinților, sau dimpotrivă, se închid în sine și manifestă apatie. Uneori noua situație poate provoca un regres în dezvoltarea copiilor; aceștia cer mai multă atenție ca înainte, vor să doarmă în patul părintelui, încep să facă din nou pe ei etc. În general, se poate spune că este mai bine pentru copii să își epuizeze aceste emoții, nu să le țină sub capac. Cu toate acestea, este imposibil de prevăzut efectul pe termen lung al divorțului asupra copilului pe baza primei reacții la aceste vești. Cu siguranță este bine să fie provocat la o discuție, să își exprime sentimentele. Încercați să îi înțelegeți sentimentele și să îl ajutați să le numească. Dați-i voie să fie furios, dezamăgit, dezorientat sau trist. Copiii au nevoie și să treacă printr-un fel de doliu după viața de până atunci; nu trebuie alinați cu forța, îngropați în jucării sau înveseliți. Urmați-vă intuiția și lăsați copilul să se obișnuiască cu noile condiții. În ceea ce ne privește, trebuie să facem tot posibilul pentru a-i da un sentiment de siguranță. Trebuie să încercați să asigurați prezența ambilor părinți în viața de zi cu zi a copilului. E mai bine, când unul din părinți nu locuiește împreună cu copilul, să îl ia de la grădiniță sau să vină seara să îi citească, decât să își petreacă un week-end întreg cu el o dată la două săptămâni.
Puteți folosi asistența unui psiholog în orice etapă din acest proces dificil și neplăcut de divorț. Psihologu vă va ajuta să adaptați mesajul la vârsta copilului. De asemenea, dacă la 2-3 luni după divorț copilul este tot nefericit și nu se comportă normal, nu revine la comportamentul anterior, ar trebui să vă gândiți să consultați un psiholog.
Folosiți asistența unui psiholog sau a unui mediator când nu vă puteți pune de acord pe cont propriu, când predomină învinovățirea reciprocă și fiecare discuție se transformă într-o ceartă. Trebuie să faceți asta nu doar pentru voi, ci în primul rând pentru binele copilului.
Divorțul/despărțirea părinților nu sunt niciodată ușoare sau indiferente pentru copil. Reacțiile copilului și efectul divorțului depind de mulți factori, inclusiv vârsta și sexul copilului, contactele și sentimentu legăturii cu ambii părinți, încredințarea îndatoririlor legate de îngrijirea copilului după divorț, calitatea vieții cu unul din părinți după divorț și o nouă relație stabilită de unul sau ambii părinți.
Copilul înțelege divorțul altfel decât adulții. Adulții văd în asta „o nouă șansă”, pe când un copil rareori înțelege caracterul permanent al situației și, în ciuda șanselor, mai speră că lucrurile se vor schimba. Gândirea egoistă și egocentrică specifică copiilor îi împing spre autoînvinovățire pentru situație: „dacă eram mai cuminte, dacă învățam mai bine, dacă nu lătra așa de mult cățelul meu” etc. De multe ori, este foarte singur în toate acestea. Părinții se concentrează asupra divorțului, bunicii și prietenii de familie sunt și ei mai absorbiți de problemele de oameni mari.
YoNu puteți privi divorțul ca pe un unic moment din timp. Este un proces în care are importanță situația dinainte de divorț, din timpul acestuia, precum și ceea ce se întâmplă ulterior. Divorțul este un proces complicat, complex, dar când încercăm să sistematizăm consecințele care au cel mai puternic efect asupra manifestărilor copilului, putem distinge
Acest din urmă factor, conflictul între părinți, are cel mai puternic și cel mai distructiv efect asupra bunăstării și manifestărilor copilului.
Studiile arată clar că efectul cel mai puternic asupra copiilor nu îl are situația matrimonială a părinților, înțeleasă ca o structură familială, ci modul în care funcționează acesta, în special ostilitatea continuă și conflictul între părinți. Așa cum este de așteptat, copiii din familii fericite, în care ambii părinți sunt prezenți, se manifestă cel mai bine. La cealaltă extremitate a spectrului sunt copiii din familiile în care sunt prezenți ambii părinți, dar aceștia se ceartă tot timpul, iar copiii respectiv se manifestă cel mai rău și au cele mai mari probleme de adaptare. Copiii cu părinți divorțați sunt la mijloc, iar poziția lor față de cele două extreme depinde în mare măsură de calitatea relației dintre părinți în timpul divorțului și ulterior.
De aceea este atât de importantă capacitatea părinților de a renunța la ostilitatea reciprocă, de a rezista propriei dorințe de a atrage copilul în conflicte și de a-l forța să fie de o parte sau de alta, precum și capacitatea lor de a coopera pentru educația copilului.
Fiecare schimbare este o provocare, iar sosirea unui membru nou în familie, cu multe pretenții este o schimbare de 180 de grade. Da, este mai greu decât te-ai așteptat. Da, nu este ca în visele tale. Da, este ușor să ...
Dormitul cu bebelușii are susținătorii și oponenții săi fervenți. Indiferent de alegere, dacă pui bebelușul în camera lui, dacă îi pui pătuțul în dormitorul tău sau dacă iei bebelușul în patul vostru, acest ...
Cei mai mulți oameni vor fi de acord cu afirmația că, înainte de a ajunge la vârsta de grădiniță, cel mai bine pentru copii este să stea acasă cu mama și tata. Cu toate acestea, nu toți părinții pot și doresc ...
