Fiecare schimbare este o provocare, iar sosirea unui membru nou în familie, cu multe pretenții este o schimbare de 180 de grade. Da, este mai greu decât te-ai așteptat. Da, nu este ca în visele tale. Da, este ușor să pierzi bucuria maternității în uraganul activităților zilnice. Dar STOP - nu permite acestor lucruri să te înnebunească! O mamă bună este una zâmbitoare, nu neapărat mama perfectă închipuită!
Bebelușul bine îngrijit și zâmbitor, tu, deja zveltă după naștere, complet machiată și cu părul perfect aranjat, îți întâmpini cu un zâmbet soțul care se întoarce de la serviciu, iar pe masă vă așteaptă deja o cină delicioasă cu două feluri de mâncare. De unde ne vin ideile acestea? Este vorba despre mass-media, informațiile de la mamele și bunicile noastre sau propriile noastre convingeri pe care ni le-am impus?
De multe ori, realitatea arată complet diferit. Bebelușul plânge în continuu și tu nu știi ce vrea (iar faptul că ai citit peste tot că ai ști asta nu te ajută), urmează schimbatul, ținutul în brațe, din nou schimbatul, somnul - așa au și zburat câteva ore (nici nu știi când); îl întâmpini ciufulită pe soțul tău care vine de la serviciu, nici nu știi cum să te mai grăbești - este ora colicilor, iei cina pregătită de soțul tău (care pentru tine este în același timp și micul dejun), urmează îmbăierea, legănatul, plânsetele. Iar a doua zi arată la fel. Ești epuizată și îți vine să plângi... Dar nu! Mamele perfecte nu fac așa.
Uneori, acest „mă descurc eu” tipic feminin devine o adevărată povară pentru tinerele mame. Nu, nu înseamnă că nu te vei descurca, dar ar trebui să te descurci în timp ce trăiești întreaga paletă a emoțiilor, plângând, zâmbind, triumfând sau enervându-te, iar nu strângând din dinți și izolându-te.
Maternitatea aduce cu ea emoții variate - pe lângă fericire, încântare sau speranță, există și cele care sunt pomenite mai rar: furie, disperare, tristețe, însingurare, regret. Este important să le accepți și să îți permiți să le trăiești.
Acesta este un concept cheie - parola către o maternitate fericită. Suficient de bună - iar nu ideală sau perfectă. Suficient de bună, pentru că îți iubești copilul, îi arăți dragostea ta, îi oferi tot ce este mai bun și te dăruiești și pe tine, iar tu ești împăcată cu tine însăți, adică cu nevoile tale, cu rolurile tale (de mamă, soție, iubită, prietenă, persoană care lucrează și altele) și cu emoțiile tale.
Nu este ușor, pentru că de multe ori trebuie să înveți cum să fii asertivă, să dai dovadă de un oarecare egoism, însă acum este perioada potrivită pentru a te ocupa de asta. Și cum faci asta nu doar pentru tine, ci și pentru bebelușul tău, ai puterea de a reuși cu această motivație în plus!
Ca tânără mămică, ești bombardată din toate direcțiile cu sfaturi bune, cu vorbe înțelepte, cu soluții care se pretind singurele corecte. Poate fi de ajutor, dar este și foarte împovărător, mai ales când cei care ți le transmit se așteaptă să le urmezi. Rămâi la înțelepciunea și intuiția ta, aliații tăi sunt cunoștințele bazate pe cercetările actuale și pe experți; nu ezita să întrebi medicii, caută sfatul specialiștilor. Și nu îți fie teamă să le spui celor care îți dau sfaturi bune: „mulțumesc, eu sunt de altă părere, eu sunt mama, este vorba despre copilul meu”.
Deciziile și alegerile zilnice reprezintă o mare responsabilitate, pe care poate că este dificil să ți-o asumi în teritoriul încă neexplorat al maternității. Bine, ai încredere în mama, soacra, prietena ta, dar să fie alegerea ta conștientă, iar când îți vei recăpăta forțele și încrederea în tine, preia din nou conducerea fără menajamente. Mulțumește-i mamei, soacrei și prietenei tale și stabilește cu delicatețe, dar cu fermitate, noile reguli.
Deprinde-te să te folosești de ajutorul celorlalți, iar atunci când este necesar, cere-l. Adesea, în primele săptămâni de viață ale bebelușului apar multe ajutoare în jur, dar după câteva săptămâni, când aparent totul revine la normal, rămâne să te descurci singură. Nu aștepta ca cineva să observe cât de greu îți este, ci stabilește chiar tu regulile. Implică-ți partenerul, lasă-l să se ocupe cât mai mult de bebeluș; la urma urmei, tăticii sunt la fel de buni ca și mămicile când vine vorba de îmbăiat, schimbat sau jucatul cu bebelușul. Gândește-te ce fel de ajutor va reprezenta cel mai bun sprijin pentru tine și comunică-l familiei. De exemplu, poate că vei reuși să stabilești o zi în care bunicii să stea cu copilul, poate că în loc de încă o prăjitură de la soacra ta ai prefera o cină.
Și mai este ceva - lasă-i pe ceilalți să te ajute și, atunci când este necesar acest lucru, nu interveni. Tatăl copilului, bunicii sau bunicile vor face probabil unele lucruri altfel, iar tu probabil că le-ai face mai bine, dar nu contează. Nu uita, bebelușul este în siguranță, îngrijit de oameni care îl iubesc și nu se va întâmpla nimic rău dacă va lua cina fără bavetă, va mânca porții mai mici sau va petrece câteva ore într-un scutec cu marginile prinse incorect. În plus, această diversitate de atingeri, mirosuri și experiențe îl va îmbogăți pe bebeluș.
Comparațiile sunt un alt lucru care poate înnebuni o proaspătă mămică sau cel puțin îi poate da dureri de cap. În mod complet inutil. Fiecare bebeluș se dezvoltă conform propriului cod genetic, iar faptul că micul Ionuț, care are aceeași vârstă, poate deja să meargă, este lipsit de importanță. Dacă te îngrijorează ceva, adresează-te unui medic.
La fel se petrece și atunci când vine vorba de partener sau de familia extinsă. Faptul că alții fac lucrurile diferit, alți tați fac așa, alte bunici fac altfel, alți bunici cine știe cum mai fac și ei - toate acestea nu contează. Relația cu partenerul este doar voastră și voi sunteți cei care stabiliți regulile, la fel ca și în cazul familiei extinse; până la urmă puteți discuta și stabili orice, iar dacă ceva nu este în regulă, poți face schimbări.
În zilele noastre, aproape nicio mamă nu mai poate alege cum să își organizeze traiul în preajma evenimentului care este adesea cel mai important din viață - apariția copilului. Practic, fiecare dintre noi trebuie să facă față provocărilor zilnice, să aibă grijă de casă, să meargă la cumpărături, să stabilească diverse chestiuni, să aibă grijă de copilul mai mare. Bebelușul participă la toate acestea și, de fapt, nu se va întâmpla nimic rău dacă intervine o modificare în rutina zilnică și îl duci la cumpărături, la biroul poate prea puțin aerisit sau la cafenea ca să te întâlnești cu prietena ta.
Adesea, mamele trebuie să se întoarcă la muncă, de exemplu din motive financiare. Ei bine, asta e viața. Găsește cea mai bună soluție posibilă - bunica, creșa sau o bonă? Asigură-te că bebelușul este bine îngrijit, iar când te vei întoarce de la serviciu bucuria va fi îndoită - a ta și a bebelușului, cu care te vei juca, te vei distra și pe care îl vei lua în brațe. Nu îți face reproșuri.
De asemenea, nu îți face griji dacă nu puteți respecta rutina, iar bebelușul, în ciuda vremii frumoase, nu iese la plimbare pentru că nu te simți bine sau dacă limitezi joaca și activitățile cu el pentru că te doare cumplit capul. Se mai întâmplă - și mama este doar o ființă umană.
Fă acest mic experiment - dacă ai fi propriul tău copil, ai prefera să ai o casă perfect curată, fără grămezi de rufe lăsate pentru călcat și farfurii de spălat, sau o mamă fericită, mulțumită și care se joacă cu tine?
Răspunsul este clar! Dar pentru a fi cu zâmbetul be buze și mulțumită, trebuie să ai grijă de tine, măcar un pic.
Nu aștepta ca ceilalți să „observe” și să „înțeleagă”; dacă vrei sau ai nevoie de ceva - spune pur și simplu;
Nu te plia pe așteptările celorlalți; nu poți mulțumi pe toată lumea și, mai mult, ai dreptul nici măcar să nu încerci asta;
Folosește programul de somn al bebelușului ca să mai ațipești în timpul zilei sau în acest timp fă ceva pentru tine însăți, și să fie altceva decât spălat sau călcat;
Alocă din îndatoririle zilnice; tatăl copilului are și el două mâini îndemânatice, iar tu nu „stai” acasă - în timp ce te afli acasă îndeplinești multe sarcini diferite;
Atunci când de bebeluș au grijă tăticul, bunicile, bunicii, nu ezita să folosești acel timp doar pentru tine - să îți reîncarci bateriile nu este o pierdere de timp, ci o necesitate;
Nu uita că ești și soție, iubită, prietenă - să jonglezi cu toate aceste roluri nu este simplu, dar ele aduc împlinire, satisfacție față de viață și energie și au un impact pozitiv asupra altor roluri și îndatoriri;
Chiar dacă bebelușul este cel mai important, nu uita că pe planeta „Familie” mai este și tatăl lui - nu-l neglija; o familie fericită este aceea în care fiecare membru se simte bine, iar bebelușul va fi cel mai fericit atunci când face parte dintr-o familie fericită;
Dacă lucrezi de acasă - găsește pe cineva care să aibă grijă de copil cel puțin câteva ore pe săptămână; munca atunci când doarme copilul și în timul nopții poate să îi doboare până la urmă chiar și pe cei mai puternici;
Obișnuiai să citești mult, iar acum ți-e dor să faci asta - începe să asculți cărți audio, ceea ce poți face în timpul unei plimbări sau al treburilor casnice, cum ar fi gătitul sau călcatul;
Îți lipsesc televizorul, filmele, serialele - organizează o seară pe săptămână pentru a te relaxa în acest mod; celelalte lucruri care sunt extrem de importante mai pot aștepta - încearcă și vei vedea :)
„Baby blues”, adică melancolia postnatală afectează aproximativ 50-70% dintre femei. Acesta este un proces fiziologic. Organismul, încă obosit de sarcină și de naștere, produce imediat după apariția pe lume a bebelușului cantități crescute de adrenalină, pentru a-i permite mamei să facă față provocării. Cu toate acestea, după câteva zile, nivelul de adrenalină scade. În mod similar, scade drastic nivelul de corticotropină (hormon produs în cantități sporite în ultimele săptămâni de sarcină și în timpul travaliului, pregătind organismul pentru stres și ca reacție la acesta). Echilibrul hormonal este complet dereglat după sarcină și naștere. Acest proces se asociază deseori creșterii sânilor.
„Baby blues” - criza emoțională care apare la câteva zile după naștere - poate fi foarte dificil. La senzația de epuizare și disconfort se adaugă emoțiile negative și adesea angoasante pentru o proaspătă mămică: neajutorare, neputință, nesiguranță, însingurare, incapacitate și sentimentul de vinovăție conex. Apar schimbări bruște ale dispoziției, însoțite de plâns, tristețe, irascibilitate, nervozitate și regrete.
Ce poți face? Ai nevoie de sprijinul unei persoane apropiate, căreia să îi împărtășești ceea ce gândești și ce simți, care să te ajute cu treburile zilnice; de asemenea, nu te reține din a plânge, iar trecerea timpului își va spune cuvântul. Revoluția hormonală din corpul tău va trece și îți va fi mai ușor să privești cu optimism această situație nouă.
Totuși, dacă starea deprimată persistă, capătă amploare sau te îngrijorează foarte mult, nu mai aștepta, ci consultă un psiholog. Aceste prime săptămâni din viața bebelușului tău nu se vor mai întoarce niciodată, așa că este păcat să pierzi acest timp cu o depresie nervoasă...
Abia ai născut. Te uiți în oglindă și vezi colăcei de grăsime pe șolduri, mușchii slăbiți ai stomacului și vergeturi. Este normal, pentru că cele nouă luni de sarcină modifică trupul femeii.
Dormitul cu bebelușii are susținătorii și oponenții săi fervenți. Indiferent de alegere, dacă pui bebelușul în camera lui, dacă îi pui pătuțul în dormitorul tău sau dacă iei bebelușul în patul vostru, acest ...
Divorțul este cel mai dureros atunci când persoanele care divorțează nu sunt doar soți, dar sunt și părinți. Este imposibil să gestionezi lucrurile fără a afecta deloc copilul. Cu toate acestea, împreună puteți ...
