Ai visat să alăptezi. Dar nu s-a putut. Ești foarte supărată, te lupți cu emoții negative, pui întrebări care rănesc și mai mult. Ești îngrijorată că hrănirea cu biberonul nu îi va asigura bebelușului tău tot ce i-ai fi putut oferi prin alăptat. Aici poți citi despre legătura ce se dezvoltă între mamă și bebeluș și de ce nu ar trebui să plângi după laptele pierdut.
„Trebuie să admit că, înainte de a fi gravidă, am citit puțin despre alăptare. M-am concentrat mai mult pe haine, pe echipamente, pe pătuț sau chiar pe jucării. Alăptarea trebuia să vină de la sine. Dar nu a venit... Am făcut cezariană. Mi s-a spus că nu am lapte și că este normal după cezariană. Am crezut ce mi s-a spus. Mai târziu, când a venit laptele, fiul meu nu a vrut să sugă la sân, preferând biberonul. În loc să mă ajute, medicul mi-a dat niște pastile pentru a opri lactația.
Încă sunt supărată din pricina asta, sunt și foarte furioasă pentru că lucrurile puteau sta altfel dacă aș fi mers la un alt spital."
Kinga, 33
„Fiica mea a refuzat sânul la vârsta de două luni. Nu am putut să o fac să sugă. A plâns aproximativ o săptămână, înainte să îmi dau voie să mă conving că acest lucru nu mă face o mamă mai rea."
Sylwia, 22
„Sunt asistentă medicală, dar nimeni nu trebuie să mă convingă de beneficiile asociate alăptatului. Când fiica mea a născut, a fost evident pentru întreaga familie că va alăpta. Cu toate acestea, după cum s-a dovedit, a fost o mare dramă care a durat mai multe săptămâni. Am încercat să primim ajutor de la moașe și consultanți în probleme de lactație, am folosit diverse metode i tehnici, dar alăptarea a fost foarte dureroasă pentru Elwira. Când sosea momentul alăptării și ea încerca să pună copilul la sân, am văzut frica și panica pe fața ei.
Am început să îi spun că poate extrage laptele pentru a-l oferi copilului în biberon. Elwira a plâns că este o mamă rea, că se va descurca, durerea nu contează.
Acum, când Elwira așteaptă cel de-al doilea copil, am presupus deja că va folosi biberonul. Dacă poate extrage laptele fără durere, va hrăni copilul cu biberonul cu laptele ei, dacă nu, atunci va folosi laptele praf."
Alina, 48
„A fost clar pentru mine de la început că nu voi alăpta Din mai multe motive. Nu cred că trebuie să mă justific. Cu toate acestea, chiar de la început am simțit presiunea că trebuie să procedez astfel deoarece era ce puteam da mai bun copilului meu. Dar nu e chiar așa! Cel mai bun lucru este iubirea și o mamă fericită!
Trebuie să admit că mai târziu am început să spun că nu pot alăpta, dar nu că nu am vrut. Apoi, în loc de a fi condamnată, am zărit ochi înțelegători.
Da, am simțit spaima de alăptare. Îmi doresc ca femeile să aibă dreptul de a alege."
Joanna, 28
„După ce am trecut cu bine de angorjarea sânilor, a trebuit să lupt cu lipsa laptelui. Am băut ceaiuri pentru stimularea lactației, multă apă, chiar am meditat imaginându-mi că aveam lapte în sâni. Bebelușul slăbea continuu. S-a luat decizia de suplimentare a laptelui meu. Nu am plâns, am urlat când am plecat de la pediatru. Am urlat când am pregătit laptele praf și i l-am dat. Am urlat în baie și pe umărul soțului meu. Ce fel de mamă sunt dacă nu sunt în stare să îmi hrănesc copilul"
Paulina, 24
„Din cauza presiunii asupra alăptatului mă simt vinovată, dar intuiția mea îmi spune că nu sunt o mamă rea. Îmi iubesc copilul, am grijă de el, îl legăn, dansez cu el, îl alint. . Din fericire, sunt multe mame care hrănesc copiii cu biberonul și care se pot ajuta una pe alta, de exemplu pe forumurile de pe internet."
Agata, 23
Iată o selecție de povești din viața mamelor. Am putea vorbi o mulțime despre asta: mastită, mameloane dureroase, nevoia de ajutor, îngrijorarea, nopțile pline de lacrimi, precum și senzația de presiune, influența oamenilor din jur, sentimentul de regret și de rușine.
Da, cu siguranță, alăptat versus hrănirea cu biberonul reprezintă un subiect foarte interesant. Cel mai bine este să te poziționezi la mijloc. Dacă nu alăptezi minimum 6 luni bebelușul, te poți confrunta cu lipsa de înțelegere pentru situația dată. Conform opiniei generale, ar trebui să înțarci bebelușul în aproximativ 18 luni. Când alăptezi mai multă vreme, se poate întâmpla să ți se reproșeze că este prea mult, că nu este bine pentru bebeluș, că îți satisfaci doar nevoile emoționale. Când alăptezi, iar bebelușul plânge, poți auzi despre laptele lipsit de valoare; îi oferi formulă de lapte praf, vei auzi remarci critice. Cauți informații, vei auzi opinii că rezultatele testelor, testele medicale, opiniile pozitive, toate sunt controlate, depinde de punctul de vedere, de OMS (Organizația Mondială a Sănătății) care dorește să promoveze alăptatul gândindu-se la mamele sărace din țările Lumii a Treia sau de către producătorii de lapte praf pentru bebeluși.
Și în mijlocul tuturor acestor lucruri te afli tu: tu - Mama și micul tău bebeluș. Nu uita, nici măcar pentru o clipă, că tu și bebelușul tău sunteți cei mai importanți. Și, deși este dificil, concentrează-te pe tine și gândește-te ce este important și ce dorești pentru copilul tău.
În urma cu mai bine de 60 de ani, a fost un salt în psihologia dezvoltării în perceperea mecanismelor care stau la baza dezvoltării unei legături între un bebeluș și mama sa ori, mai general, între persoana care îl apără. S-a bazat pe rezultate ale experimentelor realizate de echipa Dr. Harry Harlow. Cercetarea a fost efectuată pe macaci, care (pe scurt, există mai multe variante) au putut alege între două mame. O mamă era un manechin de sârmă, iar cealaltă era un manechin de lână acoperită de spumă și un material plăcut la atingere Ambele mame erau calde (în interior se montase un bec ce emitea căldură). Aveau aceeași formă și aceeași dimensiune. Cu toate acestea, mama din material textil, contrar mamei din sârmă, a avut ceva ce Harlow a numit posibilitatea de a simți o atingere cu efect calmant, iar maimuțele puteau îmbrățișa, netezi sau se puteau cuibări în materialul moale care acoperea mama.
Maimuțele erau împărțite în grupuri, din care unul a primit lapte de la mama de sârmă, iar celălalt grup de la mama din material textil. A rezultat că ambele grupuri au căutat contactul cu mama din material textul (grupul de maimuțe care a primit mâncare de la mama de sârmă a preferat să petreacă timp în exterior, hrănit de mama din material textil) Mai mult, atunci când a existat un pericol, maimuțele din ambele grupuri au căutat protecția mamei de material textil. În mod similar, când au explorat zonă nouă, mama din materia textil a fost considerată baza sigură a ambelor grupuri de maimuțe.
Rezultatele experimentului includ și observații că maimuțele care au avut la dispoziție numai mama din sârmă și au fost lipsite de atingerea liniștitoare a mamei din material textil s-au dezvoltat mai puțin, au avut probleme cu digerarea laptelui, au fost mai apatice decât grupul de control (care a primit aceeași cantitate din aceeași mâncare) care a putut îmbrățișa mama din material textil. Un salt în dezvoltare a fost observat de asemenea atunci când mama din material textil a fost disponibilă pentru maimuțe.
Concluziile experimentului au demonstrat că legătura dintre mamă și copil nu rezultă ca urmare a suptului la sânul matern. La acel moment, această constatare a permis modificarea abordării psihanalitice că suptul la sân ca metodă de hrănire este, în același timp, plăcut pentru bebeluș și că, din această plăcere se naște o legătură de iubire. Aici iubirea și legătura sufletească sunt principalele nevoi ale bebelușului și au aceeași importanță pe scara nevoilor, dacă nu chiar mai mare, ca satisfacerea senzației de foame și de sete.
Legătura sufletească între mamă și bebeluș nu depinde de metoda de hrănire. Hrănirea satisface foamea, în timp ce legătura sufletească înseamnă apropiere, tandrețe, atingere, satisfacerea nevoilor. Este certitudinea bebelușului că ești acolo când are nevoie de tine, este încrederea lui că poate avea încredere în lume.
Îi oferi mai puțină iubire bebelușului când îl hrănești cu biberonul? Nu sau, cel puțin, nu trebuie să fie astfel. Alege o poziție similară cu cea din timpul alăptării la sân, îți poți ține bebelușul la sânul tău gol, îl poți lăsa să îți asculte inima bătând. În afara momentelor când îl hrănești, îl poți pune pe pielea ta, îl poți purta în marsupiu, îl poți lua în brațe, poți dansa cu el și îl poți legăna.
Există credința că biberonul înseamnă „ura!, tata, bunica sau bunicul pot hrăni copilul; foarte bine pentru că astfel și ei vor dezvolta o legătură sufletească." Nu trebuie să fie așa. Alegerea este a ta. Când ai nevoie și dorești să faci asta, hrănește tu bebelușul. Dar, dacă simți altfel, cere-i soțului/partenerului tău sau altor membri ai familiei să o facă. Ține minte, ai dreptul de a trata hrănirea cu biberonul ca un moment intim, doar pentru tine și bebelușul tău sau pentru voi trei.
Am o întrebare spinoasă pentru aceste mame care încă plâng după visul iremediabil pierdut privind alăptarea.
Cine este mamă mai bună?
Mama A, care, atunci când își aude copilul scâncind, se dă jos din pat, își sărută zâmbind bebelușul, vorbește cu el, cântă, este fermecată de expresia feței lui și pregătește, între timp, laptele praf. - Uite, iubire, acum îți dau să mănânci - spune ea, își ține strâns la piept bebelușul și îi dă biberonul.
Mama B își aude bebelușul scâncind, deschide ochii și este supărată că este o mamă rea, se ridică din pat, merge la bebeluș și îl lasă să plângă că are o mamă atât de rea încât nici măcar să îl hrănească nu este în stare. O nouă expresie a feței celui mic trece neobservată. Între timp, scâncetul copilului s-a transformat, probabil, în plâns. Mama B pregătește laptele praf, ia copilul la sân și îi dă laptele pregătit.
Când te recunoști în Mama B, este suficient. Este timpul să renunți la disperare. Nu poți face nimic. Există lucruri mult mai importante de care trebuie să te îngrijești. Ce a fost, a fost, mai ales atunci când poți înlocui laptele pierdut cu un lapte praf bun pentru bebeluși.
Disperare, durere, senzația neputinței, a neîmplinirii, negarea sau furia sunt emoții normale, naturale în timpul undei schimbări pe care o percepem drept nedorită și pe care nu o putem ține sub control. Cu toate acestea, normal și natural nu înseamnă aici că puteam fi integral absolviți de aceste emoții. Și, deși uneori este greu să renunți și, în plus, renunțarea este împiedicată de echilibrul tău hormonal încă afectat după naștere trebuie să te descurci pe cont propriu pentru binele tău și al copilului tău.
Când nu poți depăși starea de spirit proastă, gândurile și sentimentele negative de una singură sau cu ajutorul familiei și prietenilor, mergi la psiholog.
Un nou-născut are doar câteva mijloace sau posibilități de a atrage atenția și a primi ajutor. Poate plânge, cerând satisfacerea nevoilor sale, poate strânge cu putere pentru a-l opri pe protectorul său ori poate zâmbi, crescând atractivitatea sa (acolo unde la început aceste două comportamente sunt reflexe, iar nu expresia conștientă a nevoilor). Nou-născutul este complet dependent de adulți. Iar un părinte este disponibil să îl îngrijească.
Pentru a-ți cunoaște bebelușul, a-l înțelege mai bine, a fi sensibil la nevoile lui, nu trebuie să vrei, ci să ai posibilități și spațiu psihologic. Nu vei găsi acest spațiu cât timp ești concentrată asupra ta și asupra emoțiilor tale negative. De aceea sunt atât de importante reevaluarea rapidă și îmbunătățirea urgentă a stării tale psihologice.
Nu contează dacă îl hrănești cu biberonul sau îl alăptezi. Ceea ce este important este că îl iubești și îl alinți, că bebelușul tău te are alături atunci când are nevoie de tine. Importante sunt zâmbetul tău, cuvintele duioase, mângâierea și dezmierdarea. Importantă este atingerea ta liniștitoare dată bebelușului, pentru ca el să poată crește mare simțindu-se încrezător, sigur, având stare de bine fizică și psihică.
Deci ... Dragi Mame, ce hrăniți copiii cu biberonul, cele mai bune mame din lume, zâmbiți și îmbrățișați-vă copiii :)
Spălarea, fierberea și sterilizarea biberoanelor și a tetinelor poate părea împovărătoare, dar toate aceste activități sunt foarte importante pentru sănătatea copilului. Resturile de lapte sunt un mediu excelent ...
„Să crească sănătos" este cea mai bună urare a părintelui din momentul nașterii bebelușului. Să-i asiguri bebelușului hrana și creșterea corectă în greutate este o provocare pentru mame și o problemă foarte ...
În timpul hrănirii cu biberonul este extrem de important să asiguri sănătatea și siguranța copilului, prevenind asfixierea sau posibilele probleme cu stomăcelul.
